Ajutorul de măcelar îşi scoate şorţul stropit cu sânge, sau îşi ascute cuţitul în spatele tarabei,
Zăbovesc încântat de repertoriul lui plin de haz şi de felul în care se mişcă într-un dans numai de el ştiut.
Fierarii cu piepturile păroase, înnegrite, stau roată cu nicovala-n mijloc,
Nu lipseşte unul, fiecare cu barosul în mână, focul acum arde cel mai tare.
Le urmăresc mişcările stând pe pragul plin de zgură,
Muşchii supli ai taliei lor şerpuiesc ritmic mişcând braţele uriaşe,
Învârt barosul din încheietura mâinii, moale aparent, dar fără greş
Îl lasă năprasnic când vine rândul fiecăruia.
