Hei, leneşoi de pază! puneţi mâna pe arme!
Uitaţi-vă cum dau năvală peste noi! Sunt prins!
Am întruchipat tot ce suferea şi era scos în afara legii,
Tot omul ce înfundă temniţa, eu i-am luat identitatea,
Am luat în mine perpetua, apăsătoarea lui durere.
Pentru mine-şi saltă carabinele pe umăr toţi gardienii,
Pe mine mă eliberează dimineaţa şi pe mine mă aruncă în celulă seara.
Niciun răsculat nu se-ndreaptă-ncătuşat spre puşcărie fără să mă aibă alături, de asemenea încătuşat,
(Dintre ei doi, mă veţi şti după chipul mai posomorât, eu-s cel tăcut şi deasupra buzelor tremurânde îmi atârnă bobiţe de sudoare).
Niciun minor nu-i arestat pentru furt fără să fiu şi eu arestat, judecat şi condamnat.
Niciun bolnav de holeră nu stă să îşi dea sufletul fără să mi-l dau şi eu,
Mi-e cenuşie faţa, muşchii chinuiţi şi toată lumea fuge de mine.
Cerşetorii se-ntruchipează-n mine şi eu în ei,
Întind pălăria, stau ruşinat şi cer pomană mereu.
